Minciuna.

2009-11-06T12:51:00.000-08:00

Da,minciuna,raiul nostru,al oamenilor,pălinca pe gare o gustăm atât de des şi o fabricăm cu atâta uşurinţă,nu ne mai săturăm de ea.Îmi place să mint,ca să fiu sinceră,chiar dacă în viaţa de zi cu zi pretind altceva,cum că îmi place să îmi păstrez imaginea de elevă/fată cuminte şi eminentă,visul oricărui părinte.Nu,nu am fost niciodată o rebelă chiar dacă pe timpul adolescenţei vârsta îşi spunea cuvântul,m-am abţinut de la comentarii,certuri obişnuite şi inutile şi cuvinte dureroase aruncate la nervi.Să nu credeţi că am autocontrol,nici pe departe,însă ştiu ce este în interesul meu şi ce nu este,aşa că am decis că este mai cu cap să păstrez acea imagine decât să mă bag în bucluc din simplă prostie.Învăţ de la alţii şi nu le repet greşelile,în privinţa asta sunt foarte perceptivă,întrucât de cele mai multe ori ignor oamenii,doar încuvinţez şi spun "aşa e",fără să îmi bat prea mult creierul cu inutilităţile pe care,dintr-un motiv anume,doresc să mi le spună.Habar nu am de ce cei mai mulţi se simt comfortabil în preajma mea şi îmi împărtăşesc multe secrete,dorinţe,planuri sau realizări,deşi după părerea mea atitudinea pe care o adopt ar trebui să păstreze la distanţă persoanele,nu să le apropie şi mai mult.În cele mai multe dintre cazuri ori mint de complezenţă,ori sunt macabru de directă,rănind sentimentele interlocutorului în mod voit,fără a da importanţă gradului de rudenie/prieteniei/iubirei dintre el/ea şi eu.Presupun că în acest mod doresc să mă ţin la distanţă de orice implicare afectivă care ar putea să rezulte,eu temându-mă mai mult de sentimente şi relaţii decât de răni fizice.Privesc şi acţionez obiectiv deşi gândesc şi simt subiectiv.Sunt o persoană complcată,întortocheată,dar sperioasă,neajutorată şi sensibilă...mai ales foarte iubitoare şi destul de influenţabilă emoţional,dar pe de cealaltă parte sunt eu cea ironică,rea,îngâmfată,incapabilă de a iubi.Aceea este masca pe care o port de ceva timp şi pe care vreau să o dau jos,dar fără ea mă simt fragilă,atât de pierdută într-o lume necunoscută.De fapt aştept cu adevărat un miracol,însă până atunci voi trăi în lumea mea de minciuni şi roluri,o lume falsă,dureros de neadevărată.

Introducere fictivă.

2009-11-06T06:13:00.000-08:00

Sărumâna,băieţi,fete,femei şi bărbaţi,bunici străbunici...aţi prins voi ideea.Cum timpul liber mă omora am decis să realizez un blog...fictiv în care să prezint "viaţa mea" de zi cu zi.
Am 19 ani,sunt şatenă cu şuviţe blonde,extrem de complexată şi mizantroapă.Nesociabilă,urăsc lumea,nu-mi dau întâlniri şi nu am vorbit niciodată cu un băiat.Urăsc lumea de azi,femeile de azi,bărbaţii de azi şi nu sper că voi avea parte de ceva bun în viitor.Sunt o maniacă a gramaticii,mă enervez când văd limbaj de messenger(j|\/|3C|-|3r3$c) şi dacă aşi putea aşi otrăvi toţi cocalarii şi piţipoancele de pe pământ.Sunt ironică,nemiloasă,pur şi simplu o persoană care trebuie evitată.Nu mă îngrijesc prea mult,nu mă duc niciodată la "şoping" şi îmi doresc cu ardoare să mă sinucid.Nu sunt adepta nici unui stil deoarece consider că asta este doar o încercare patetică de a încadra în societate folosind o metodă de joasă speţă.Nu-i aşa că te simţi mişto când oamenii spun,atunci când trec pe lângă tine: "Uite o altă emoistă/piţipoancă/rockeristă/punkistă ş.a.m.d?Lumea te va băga în aceeaşi oală cu toţi ceilalţi,iar după părerea mea,dacă foloseşti această manevră înseamnă că nu ai respect de tine,că nu îţi pasă deloc de individualitatea ta.Desigur,aceasta este părerea mea şi nu trebuie băgată-n seama,vă veţi da seama de adevăr mai târziu.Eu nu zâmbesc când alţii zâmbesc,nu sunt tristă când alţii sunt,nu păstrez tăcerea atunci când alţii o fac decât când este necesar şi ştiu că vreau să fac acel lucru,fiindcă persoanele din jurul meu,inconştient, încearcă să îmi impună ceva prin comportamentul lor.Pot să vă întreb ceva?la o sală de spectacol,când ceilalţi aplaudă pe unu' care habar n-are să cânte sau nu v-a încâtat pe dumneavoatră în mod special,aplaudaţi,aşa-i?acesta este "efectul de turmă" pe care eu îl dispreţuiesc şi nu îl aprob.Îmi fac propriile reguli de conduită astfel încât să fiu eu prima mulţumită,nu ceilalţi.
Nu am inhibiţii de nici un fel,nu-mi e frică să-mi expun punctul de vedere şi nu pic în plasa neajutorării învăţate.Astfel spus,nu fac parte din turmă.
Am învăţat să le spun NU altora şi DA mie,nu-mi e jenă să trăiesc astfel deoarece,până la urmă eu sunt cea în avantaj.
Am fabulat destul.Sper că viaţa mea fictivă v-a fascinat destul încât să îmi urmăriţi zilnic blogul-modul meu de a mă exprima,dar vă las o pildă:
"Nu fii laşă,ieşi dracu' din turmă".

Crâmpei de alb.

Minciuna.

Introducere fictivă.